Omul care te-a învățat să recunoști lumea începe să nu te mai recunoască pe tine, acest film atinge această teamă cu o apropiere greu de suportat. Un chip familiar devine străin, o conversație își pierde sensul, iar siguranța unei case se destramă. În mijlocul acestei neliniști, Anthony Hopkins construiește un personaj de care îți este greu să te desprinzi.
Pentru iubitorii de cinema care caută o poveste cu greutate emoțională, drama regizată de Florian Zeller merită un loc pe lista de vizionare. Pe acest film, cu titlul Tatăl (The Father) ajungi să-l recomanzi încercând să explici ce ai simțit.
Despre ce este Tatăl: când propria casă nu mai oferă siguranță
Anthony are 80 de ani , ține la independența lui și respinge ajutorul îngrijitoarelor pe care fiica sa, Anne, încearcă să le aducă în viața lui . Pe măsură ce demența îi afectează percepția, relația dintre cei doi devine tot mai fragilă. Anne trebuie să ia decizii dureroase pentru un tată care nu înțelege întotdeauna de ce are nevoie de ele. Premisa este prezentată de distribuitorul Sony Pictures Classics.
De aici, filmul te atrage într-o nesiguranță care crește treptat. Cât de mult poți avea încredere în ceea ce tocmai ai văzut? De ce o încăpere familiară începe să pară diferită? Zeller face din dezorientare o experiență a spectatorului. Încercând să găsești explicații, ajungi să simți cât de înspăimântător este să nu mai poți conta pe propriile repere.
Citește și: Pe Netflix un bărbat începe să-și piardă amintirile dar una singură îl împinge să caute iubirea pierdută.
Anthony Hopkins și frica ascunsă în spatele orgoliului
Forța interpretării lui Hopkins stă în schimbările mici. Personajul poate fi fermecător, ironic și plin de energie, apoi devine bănuitor sau furios. Pentru o clipă pare că are situația sub control. În următoarea, privirea lui caută un punct de sprijin.
Aceste treceri fac orgoliul lui Anthony atât de dureros. Refuzul ajutorului poate răni oamenii din jur, dar în spatele lui se simte frica de a pierde dreptul de a hotărî pentru sine. Hopkins păstrează contradicțiile personajului: tandrețea, cruzimea involuntară, umorul, vulnerabilitatea. Tocmai de aceea, apropierea de el este atât de intensă.
Citește și: Acum pe Netflix: un thriller psihologic intim despre vină și adevăr, spus din interiorul unei minți fragile
Olivia Colman și iubirea care nu poate rezolva totul
În rolul lui Anne, Olivia Colman dă greutate tăcerilor. Pe chipul ei se pot citi oboseala, afecțiunea și efortul de a rămâne răbdătoare când fiecare explicație trebuie reluată. Uneori, pare că își pregătește cuvintele cu grijă, sperând să nu provoace încă o rană.
Aici se află una dintre emoțiile cele mai greu de dus ale filmului: poți iubi un părinte și poți ajunge la capătul puterilor. Poți face tot ce știi și totuși să te întrebi dacă ai făcut suficient. Anne aduce pe ecran această vinovăție, atât de recognoscibilă pentru cei care au îngrijit pe cineva drag.
De ce merită văzut de cei care iubesc filmul
Adaptat după piesa de teatru a lui Zeller, Tatăl folosește spațiul, ritmul și perspectiva pentru a te apropia de personajele sale. Cere atenție, iar detaliile aparent obișnuite capătă greutate pe măsură ce povestea înaintează. Filmul a câștigat două premii Oscar în 2021: pentru Anthony Hopkins, la categoria cel mai bun actor, și pentru scenariul adaptat semnat de Christopher Hampton și Florian Zeller.
Dincolo de premii, rămâne întâlnirea cu un om care încearcă să se țină de ceea ce cunoaște și cu o fiică ce încearcă să rămână lângă el. Tatăl este o recomandare pentru o seară în care ai răbdare să simți. S-ar putea ca, după generic, să simți nevoia să auzi vocea cuiva drag.