Un film din 1999 bazat pe cel mai puțin iubit roman al lui Jane Austen ocupă astăzi locul 5 în topul Netflix România — la 26 de ani de la lansarea sa în cinematografe. Familia din Mansfield Park nu a avut niciodată o carieră strălucitoare la box office și a stârnit controverse aprinse în rândul cititorilor fideli ai romanului. Motivul: regizoarea Patricia Rozema a ales să construiască personajul Fanny Price prin contopirea sa cu Jane Austen însăși, împrumutând din scrisorile și jurnalele de tinerețe ale autoarei pentru a da protagonistei o voce mai îndrăzneață și mai extrovertită decât în carte. Rezultatul este un film care a divizat publicul exact pe această linie — cei care îl privesc ca pe o operă independentă și cei care nu îi pot ierta libertățile față de sursă. Că tocmai acest film revine în atenție în 2026 spune ceva despre cum funcționează redescoperirea pe platformele de streaming.
Fanny Price este trimisă la 10 ani să locuiască la Mansfield Park, proprietatea unchiului său bogat Sir Thomas Bertram, unde statutul ei de „rudă săracă” o ține la marginea familiei. Singurul care îi acordă cu adevărat atenție este vărul Edmund. Când frații Crawford — Henry și Mary — sosesc din Londra și perturbă echilibrul fragil al casei, Fanny se trezește în centrul unor presiuni sociale și sentimentale pe care nu le-a anticipat. Filmul introduce și conexiunea dintre averea familiei Bertram și plantațiile sclavagiste din Caraibe — o temă prezentă doar în subtext în romanul lui Austen, dar adusă explicit în prim-plan de Rozema. Dacă această decizie îmbogățește sau forțează povestea rămâne, după 26 de ani, la fel de disputat.
Rozema a declarat explicit că Familia din Mansfield Park nu este un film Jane Austen, ci un film Patricia Rozema, și că rolul ei ca artistă este să ofere o perspectivă nouă. Criticii au fost împărțiți: filmul deține un scor de 78% pe Rotten Tomatoes, cu recenzii care laudă direcția și performanțele Rotten Tomatoes, în timp ce o parte dintre fanii romanului continuă să îl considere o trădare a personajului original. Frances O’Connor, Harold Pinter și Alessandro Nivola formează un trio central cu greutăți foarte diferite — O’Connor portretizând o Fanny energică și cu spirit de scriitoare, Pinter aducând o răceală autoritară lui Sir Thomas, Nivola construind un Crawford care oscilează convingător între farmec și calcul.
Ce îl face să reziste la redescoperire
Cele mai multe adaptări Austen din anii ’90 au mizat pe romantism și eleganță vizuală. Familia din Mansfield Park a ales altceva: critica Roger Ebert l-a descris ca pe un film neobișnuit de inteligent, în care valorile Austen sunt mai importante decât romanța și melodrama. Tocmai această alegere îl face mai greu de consumat și, probabil, mai interesant la o revizionare. Că un film atât de puțin concesiv față de așteptările genului ajunge în top 5 Netflix la 26 de ani distanță nu e neapărat o surpriză — dar e un detaliu care merită reținut.
