Există seriale care îți rămân în minte pentru intriga lor, altele pentru personaje. Wednesday reușește performanța de a te obseda cu ambele — iar în sezonul 2, muzica devine un personaj în sine. De la primele note tulburătoare până la imnurile goth ce răsună peste zidurile Nevermore, coloana sonoră este o lume aparte, construită cu minuțiozitate de supervizorii muzicali Jen Malone și Nicole Weisberg. Aceștia recunosc că au păstrat esența primului sezon, dar au „deschis o altă ușă” sonoră. Rezultatul? Un amestec de clasic și modern, care se strecoară perfect în fiecare scenă, fără să o eclipseze.
Supervizorii muzicali disecă anatomia sonică a celor mai bune și mai delicios de întunecate scene.
Este sigur că numeroasele melodii din Wednesday sezonul 2 și-au croit deja drum în canalele auditive ale fanilor. În timp ce eroina noastră principală melancolică (Jenna Ortega) ar putea prefera melodii clasice mai melancolice, supervizorii muzicali Jen Malone și Nicole Weisberg au creat o coloană sonoră amplă care surprinde gusturile și energiile numeroase ale proscrișilor Nevermore și ale familiei Addams extinse. „Am luat energia a ceea ce am făcut pentru sezonul 1 și am deschis o altă ușă”, spune Weisberg pentru Tudum. „Așa că acum sezonul 2 pare mai expansiv din punct de vedere muzical.”
Sezonul 2 are o coloană sonoră mai profundă, mai întunecată și mai surprinzătoare. De la solo-urile de violoncel care prezintă virtuozitatea lui Wednesday cu arcușul, la amintiri din anii ’90, bop-uri K-pop și imnuri goth cu o întorsătură aparte, fiecare melodie a fost selectată cu un scop precis „Întotdeauna este vorba despre a găsi momentul potrivit – și a-l lăsa să se întâmple natural.”
Citește și: Vești grozave pentru fanii serialului „Wednesday”. Relele vin câte trei. Netflix confirmă că va exista un al treilea sezon
Piese care dau viață umbrelor
„My Favorite Things” – The Lennon Sisters
Un început de sezon care te ia prin surprindere. Wednesday este legată de un scaun, plânge lacrimi negre, iar în fundal se aude această versiune dulce-înfiorătoare a unui clasic. Ploaia, trandafirii și mustățile pisicilor capătă brusc sensuri sinistre.
„La Rara” – Chavela Vargas
O reverență adusă moștenirii latine a Jennei Ortega și Catherinei Zeta-Jones, în timp ce Wednesday își ascunde activitățile psihice de Morticia.
„Kiss Me” – Sixpence None the Richer
Hit-ul vesel al anilor ’90 se suprapune ironic peste o scenă de crimă orchestrat de ciori malefice. Burton a știut din prima că asta e alegerea perfectă.
„Um Oh Ah Yeh” – MAMAMOO
Piesa efervescentă care o definește pe Enid. Un reminder că și într-un univers gotic există lumini pastelate. „E unul dintre acele lucruri, când creăm o listă de redare pentru serial, auzi o melodie și știi imediat: «OK, aceasta este o melodie de Enid, sau aceasta este o melodie de Wednesday, sau aceasta este o melodie de Fester»”, explică Malone. „Listele de redare ale personajelor sunt cu adevărat interesante și clare în acest serial, [în ceea ce privește] cum sună fiecare personaj la nivel muzical.”
„Dance of the Knights” – Prokofiev
Violoncelul, cu sunetul său melancolic și complex emoțional, este partenerul instrumental perfect pentru Wednesday, iar Ortega a muncit din greu pentru a-l interpreta corect. Violoncelul lui Wednesday atinge perfecțiunea, dar nu și aprobarea noii profesoare de muzică, Isadora Capri.
Citește și: Top 10 seriale Netflix: Adolescenta cu umor negru mortal păstrează primul loc, dar alți pretendenți se apropie
„No Time to Cry” – Sisters of Mercy
Goth pur, în timp ce Wednesday și Enid se grăbesc să salveze un manuscris de la flăcări.
Un sezon mai mare, mai întunecat, mai muzical. Sezonul 2 aduce mai multă dezvoltare a personajelor și mize mai mari — iar muzica le susține pe ambele. Tangoul „La Cumparsita” pentru iubirea eternă Morticia-Gomez, imnul rock „Bad Moon Rising” interpretat de Catherine Zeta-Jones și Billie Piper, și chiar o reinterpretare la pian a piesei „Zombie” de The Cranberries, care închide prima parte a sezonului pe o notă melancolică, neînchisă. Sunt și momente de comedie pură, cum e duetul romantic improbabil dintre Uncle Fester și doamna de la cantină, acompaniat de „Dream Weaver” și încheiat cu Vertigo-ul lui Bernard Herrmann.
De ce contează această coloană sonoră
În Wednesday, muzica nu este un simplu decor sonor. Este un fir roșu care leagă scenele, intensifică tensiunile și, uneori, îți dă indicii subtile despre ce urmează. De la operă la rock clasic, de la K-pop la balade mexicane, sezonul 2 își asumă riscul de a fi eclectic — și câștigă. Fiecare piesă te împinge mai adânc în atmosfera Nevermore, acolo unde dragostea e ciudată, prietenia e complicată, iar umbrele cântă tot timpul în surdină.