Vestea a lovit ca un trăsnet în lumea muzicii internaționale. Un nume uriaș al scenei rock britanice din anii ’60 și ’70 s-a stins la 82 de ani, lăsând în urmă o moștenire muzicală imensă și un gol adânc în inimile fanilor care l-au urmărit de-a lungul deceniilor. Confirmarea a venit direct din partea familiei, care, într-un comunicat, a vorbit despre o pierdere neașteptată și fulgerătoare.
„Cu profundă tristețe suntem nevoiți să anunțăm că John, iubitul nostru soț, tată, bunic, socru și frate, ne-a fost răpit brusc și neașteptat”, se arată în mesaj. „Așa cum știe oricine l-a cunoscut pe acest om cu suflet mare, pentru el cel mai important era dragostea neclintită pentru soția sa Kirsten și pentru familie, urmată de pasiunea pentru muzică și credința sa.”
Adio, John Lodge, solist și basist al trupei Moody Blues
Mesajul se încheie cu cuvinte pline de dragoste: „John a plecat liniștit, înconjurat de cei dragi și pe acordurile pieselor Everly Brothers și Buddy Holly. Ne vor lipsi mereu dragostea lui, zâmbetul, bunătatea și sprijinul său necondiționat. Suntem îndurerați, dar vom merge mai departe spre liniște, înconjurați de iubirea pe care ne-a dăruit-o tuturor. Așa cum spunea mereu John la finalul concertelor: mulțumim că ați păstrat credința.”
Citiți și: Doliu la Hollywood, a murit Kimberly Hébert, vedeta din „Anatomia lui Grey” și „Vice Principals”. Avea 52 de ani
Rămas bun, John Lodge – legendarul solist și basist al trupei Moody Blues, un simbol al rockului simfonic britanic. Născut la Birmingham, și-a legat numele de unele dintre cele mai emblematice melodii ale formației, de la „Nights in White Satin” la „Question” și „Isn’t Life Strange”, piese care au marcat o epocă și au definit sunetul prog-rock-ului melodic și spiritual.
Cariera lui Lodge este legată indisolubil de istoria Moody Blues. A intrat în trupă la începutul anilor ’60 și a fost printre protagoniștii albumului „Days of Future Passed” din 1967 – considerat unul dintre primele albume conceptuale din rock, în care trupa a experimentat fuziunea dintre orchestră simfonică și instrumente electrice. Un an mai târziu venea „In Search of the Lost Chord”, o călătorie mistică și psihedelică ce a consacrat definitiv trupa pe scena mondială.
În anii următori, a contribuit și la albumele „On the Threshold of a Dream”, „To Our Children’s Children’s Children”, „A Question of Balance”, „Every Good Boy Deserves Favour” și „Seventh Sojourn”, care au marcat perioada cea mai creativă și ambițioasă a trupei. Familia sa a ținut să sublinieze cât de mult iubea scena: „Nu era niciodată mai fericit ca atunci când era pe scenă. Era doar un cântăreț într-o trupă de rock-and-roll și adora să cânte alături de trupă și de ginerele său, Jon, și să poată împărtăși această muzică cu fanii lui.”
Alături de muzică, familia a avut mereu un loc special. „I-a adus și mai multă bucurie să lucreze cu fiica sa Emily și cu fiul său Kristian și să petreacă timp privind cum nepotul său John-Henry joacă fotbal, visând că într-o zi va evolua pentru Birmingham City”, au mai spus apropiații. Lodge era foarte atașat de rădăcinile sale: născut la Erdington, o suburbie a orașului Birmingham, a studiat la Central Grammar School și apoi la Birmingham College of Advanced Technology.
În 1968 s-a căsătorit cu Kirsten, femeia vieții sale, cu care a avut doi copii. „Emily’s Song”, una dintre cele mai sensibile balade Moody Blues, i-a fost dedicată chiar fiicei sale. Profund credincios, se descria adesea ca un creștin evanghelic, convins că tocmai credința l-a ferit de excesele unei cariere în rock.
Odată cu dispariția sa, se încheie un capitol extraordinar din istoria muzicii britanice: John Lodge lasă în urmă o moștenire de acorduri și emoții care vor continua să răsune, asemenea cuvintelor pe care le repeta adesea fanilor săi, aproape ca un testament artistic și uman: „Mulțumim că ați păstrat credința”.