
De la balconul lui Pierre , strada se vede aproape la fel în fiecare dimineață. Negustorii își deschid prăvăliile, oamenii se grăbesc, iar cei care se cunosc își fac semn din mers. Pierre a început să-i recunoască după felul în care traversează sau după locul unde se opresc. Ei habar n-au că, la câteva etaje deasupra lor, un bărbat își petrece zilele așteptând un telefon.

Până de curând, Pierre dansa într-un cabaret. Acum, o afecțiune cardiacă îi pune viața în pericol, iar șansa lui depinde de un transplant . Când sora lui, Élise, vine să-i fie alături, așteptarea devine ceva ce trebuie să învețe să împartă. Cum vorbești despre ziua de mâine cu cineva pe care îl iubești, când orice plan pare să meargă prea departe? Și cum îi spui că ai nevoie să mai stea puțin, după ce ani la rând v-ați văzut fiecare de viața lui?
În „Paris”, Cédric Klapisch îi lasă pe Romain Duris și Juliette Binoche să ducă povestea prin priviri, tăceri și conversații care pornesc de la lucrurile mărunte ale zilei. Duris îl joacă pe Pierre, care are dintr-odată mai mult timp decât știe ce să facă cu el. Binoche îi dă viață lui Élise, o mamă cu trei copii care încearcă să-și ajute fratele în timp ce propria viață își cere partea. Apropierea lor se construiește în zilele acelea în care nimeni nu are nicio veste.

Din când în când, filmul coboară în stradă și rămâne cu oamenii pe care Pierre îi poate vedea doar pentru câteva clipe. Un profesor se îndrăgostește de o studentă, comercianții își văd de treabă în piață, iar o brutăreasă își întâmpină clienții cu propriile toane . Klapisch le dă timp să devină personaje cu vieți proprii. Unele dintre întâlnirile lor sunt stângace, altele amuzante, iar câteva au o importanță pe care o înțelegi abia după ce se termină.
Lansat în 2008, filmul durează aproximativ două ore și zece minute. Alături de Juliette Binoche și Romain Duris apar Fabrice Luchini, Karin Viard, Albert Dupontel, François Cluzet și Mélanie Laurent. Povestea își găsește emoția în lucruri pe care Pierre, cât timp dansa și își făcea planuri, abia dacă avea răgaz să le observe. Acum are timp să vadă cine trece pe stradă și să audă când se întoarce sora lui.

