Uneori, ceea ce am uitat despre propria viață ne spune mai multe decât lucrurile pe care ni le amintim în fiecare zi. Un chip din tinerețe , o promisiune rămasă fără răspuns , o iubire care nu a avut niciodată șansa să ajungă la capăt . Ce se întâmplă însă când timpul începe să șteargă tocmai amintirile care ne definesc?
Trăiește de două ori, iubește o dată (Vivir dos veces, 2019) pornește de la această întrebare și construiește o poveste spaniolă delicată despre un bărbat care descoperă că memoria îl trădează exact în momentul în care trecutul devine mai important ca oricând. Regizoarea María Ripoll preferă gesturile mici, conversațiile de familie și situațiile în care umorul apare aproape firesc, chiar și atunci când personajele au motive să fie speriate. În centrul poveștii se află Emilio, un profesor de matematică pensionat, interpretat de Oscar Martínez, un om obișnuit să creadă că orice problemă are o soluție, până când se confruntă cu ceva ce nu poate controla.
Alături de el se află fiica sa, Julia, și nepoata Blanca, două generații care privesc viața foarte diferit, dar care ajung să împartă aceeași teamă: aceea de a pierde, puțin câte puțin, omul pe care îl cunosc. Din această apropiere dificilă se naște o călătorie neașteptată, în care o amintire din tinerețe devine mai puternică decât toate certitudinile prezentului.
Pentru iubitorii de cinema european , Trăiește de două ori, iubește o dată are farmecul acelor filme care nu au nevoie de întorsături spectaculoase pentru a spune ceva important. Este o comedie dramatică despre memorie, familie și iubirea care rămâne undeva în noi chiar și după ce viața ne-a dus foarte departe de locul în care a început.
Despre ce este Trăiește de două ori, iubește o dată
Emilio a fost profesor universitar de matematică. Este un bărbat cultivat, rațional, uneori încăpățânat , care și-a construit viața în jurul lucrurilor pe care le poate înțelege și explica. Dar un diagnostic de Alzheimer îi schimbă radical perspectiva asupra viitorului. Conștient că memoria sa se va deteriora, Emilio începe să se gândească la o femeie pe care a iubit-o în tinerețe. Este o poveste rămasă undeva în trecut, o legătură despre care nu știe dacă mai poate fi recuperată. Și totuși, înainte ca amintirile să devină inaccesibile, își dorește să o regăsească.
Alături de fiica sa, Julia, interpretată de Inma Cuesta, și de nepoata Blanca, interpretată de Mafalda Carbonell, pornește într-o călătorie care pare, la început, o aventură aproape absurdă. Fiecare dintre cei trei are propriile nemulțumiri și dificultăți de comunicare, iar apropierea dintre ei nu vine de la sine. Căutarea iubirii din trecut devine astfel și o ocazie de a privi mai atent relațiile din prezent. Fără să dezvăluie unde îi duce drumul, filmul lasă să se înțeleagă că uneori oamenii trebuie să plece foarte departe pentru a descoperi ce au avut mereu aproape.
De ce merită văzut: un film despre dragostea pe care timpul nu a reușit să o șteargă
Ceea ce face această producție specială este felul în care refuză să transforme boala într-un simplu instrument pentru a provoca emoție. Alzheimerul rămâne o realitate dureroasă, dar Emilio continuă să fie un om cu dorințe, cu umor și cu o personalitate puternică.
Óscar Martínez îl interpretează cu o sensibilitate lipsită de sentimentalism excesiv. În momentele în care Emilio încearcă să păstreze controlul, spectatorul poate recunoaște teama unui om care simte că lumea începe să se schimbe fără voia lui.
Relația cu nepoata Blanca aduce filmului o căldură aparte. Tânăra Mafalda Carbonell oferă o interpretare naturală, iar diferența dintre generații devine o sursă de umor și de apropiere. Blanca trăiește într-o lume a telefoanelor și a răspunsurilor imediate, în timp ce bunicul ei încearcă să recupereze ceva ce nu poate fi găsit printr-o simplă căutare pe internet.
Inma Cuesta completează acest trio în rolul unei fiice care încearcă să-și protejeze tatăl , fără să știe întotdeauna cum să-i respecte independența. Filmul surprinde cu finețe dificultatea de a deveni, treptat, persoana care trebuie să aibă grijă de propriul părinte. Regizoarea María Ripoll a descris producția drept o reflecție asupra trecerii timpului și o călătorie care afectează trei generații. Tocmai această perspectivă îi oferă poveștii profunzime: nu este doar despre un bărbat care caută o iubire pierdută, ci și despre felul în care o familie învață să se privească altfel.
Un film spaniol care știe să îmbine umorul cu tristețea
Vivir dos veces aparține acelei tradiții a cinematografiei spaniole în care comedia și drama coexistă fără să se anuleze reciproc. O conversație tensionată poate fi urmată de o situație amuzantă, iar o întâmplare aparent lipsită de importanță poate dezvălui o emoție profundă. Scenariul semnat de María Mínguez păstrează povestea aproape de viața obișnuită . Nu există personaje perfecte, iar conflictele de familie nu dispar doar pentru că oamenii trec printr-o perioadă dificilă.
Filmul a fost realizat în Spania, cu filmări în Comunitatea Valenciană și în provincia Teruel. Peisajele și drumurile parcurse de personaje contribuie la atmosfera unei călătorii în care trecutul și prezentul ajung să se întâlnească.
Cui îi recomandăm Trăiește de două ori, iubește o dată
Este o alegere potrivită pentru spectatorii care iubesc dramele romantice despre a doua șansă, poveștile de familie și filmele în care personajele în vârstă au o viață interioară bogată. Dacă te emoționează poveștile despre iubiri care nu s-au împlinit la timpul lor, filmul poate avea un impact deosebit. Dar merită văzut și pentru relația dintre bunic și nepoată, una dintre cele mai frumoase componente ale poveștii. Nu este însă un film lipsit de tristețe. Sub momentele sale luminoase se află realitatea unei boli care afectează nu doar persoana diagnosticată, ci și oamenii care o iubesc.
- Titlu original: Vivir dos veces
- Titlu internațional: Live Twice, Love Once
- Gen: Comedie dramatică, romantic, film de familie
- Țara de producție: Spania
- Anul lansării: 2019
- Regie: María Ripoll
- Scenariu: María Mínguez
- Distribuție principală: Óscar Martínez, Inma Cuesta, Mafalda Carbonell, Nacho López
- Producție: Alamar Cinema 161, Convoy Films, Plural-Jempsa, cu participarea RTVE și Netflix
- Durată: 1h 41min
► VEZI PE NETFLIX
Când amintirile dispar, ce mai rămâne din iubire?
Poate că întrebarea cea mai dureroasă a filmului nu este dacă Emilio își va regăsi iubirea din tinerețe. Este dacă o viață își pierde sensul atunci când omul care a trăit-o începe să uite. Trăiește de două ori, iubește o dată ne amintește că unele sentimente rămân importante chiar și după zeci de ani, iar apropierea dintre oameni nu depinde întotdeauna de cât de bine își amintesc trecutul comun. Pentru o altă perspectivă asupra memoriei și a relației dintre mamă și fiică, merită descoperit și filmul argentinian Elena știe (Elena Knows), o dramă despre o femeie care încearcă să afle adevărul în ciuda limitărilor impuse de propria boală.