Ideea de film tulburător este aproape mereu legată strict de horror. Realitatea e alta: în ultimii ani, o mulțime de producții hibride — thrillere psihologice, drame sociale — au reușit să șocheze publicul fără să recurgă la niciun element supranatural sau la vreun monstru. De la Parazit, câștigătorul Oscarului, până la Uciderea cerbului sacru, aceste povești au puncte de plecare complet diferite, dar toate lasă aceeași senzație: nu poți să nu te mai gândești la ele nici după ce ai stins televizorul.
Lista de mai jos adună 12 filme incomode, plasate în afara granițelor clasice ale genului horror, dar la fel de capabile să provoace insomnii. Unele funcționează prin cât de credibile par, altele prin absurditatea premisei, iar câteva se strecoară încet în mintea spectatorului, fără avertisment.
1) Dogtooth (2009)
Regizat de Yorgos Lanthimos, Dogtooth a câștigat premiul Un Certain Regard la Cannes în 2009 și rămâne unul dintre cele mai discutate filme grecești ale ultimilor 20 de ani, tocmai pentru stilul lui rece și provocator. Povestea urmărește o familie în care tatăl își ține cei trei copii adolescenți complet izolați de lumea exterioară, într-un mediu strict controlat, unde le oferă informații false despre realitate și inventează sensuri greșite pentru cuvinte, pentru a-și păstra puterea absolută asupra lor.
Titlul face trimitere la dintele canin, simbol în film al controlului autoritar exercitat de tată. Situația se complică atunci când acesta aduce o femeie în viața copiilor săi, declanșând consecințe neprevăzute și primele fisuri în sistemul care i-a ținut captivi până atunci.
2) Uciderea cerbului sacru (2017)
Tot din filmografia lui Yorgos Lanthimos (regizorul din spatele mai recentului Poor Things), Uciderea cerbului sacru este o coborâre în absurd construită cu răbdare. Îl urmărește pe Steven Murphy (Colin Farrell), un chirurg de succes a cărui viață aparent perfectă începe să se destrame odată ce un adolescent pe nume Martin, interpretat de Barry Keoghan, se apropie tot mai mult de familia lui. Titlul trimite la mitul Ifigeniei, sacrificată în mitologia greacă pentru a potoli furia zeilor — iar în film, cerbul sacru devine un simbol misterios care leagă destinele personajelor.
Stilul distant și formal, marcă înregistrată a lui Lanthimos, transformă povestea într-o experiență care nu oferă nicio ieșire confortabilă.
