Există filme pe care le pornești fără mari așteptări, gândindu-te că vei sta puțin cu telecomanda în mână, gata să schimbi canalul la primul semn de plictiseală. Și apoi, fără să-ți dai seama cum, ajungi la final zâmbind ca un adolescent, cu inima puțin mai caldă decât înainte.
Așa se întâmplă cu poveștile despre doi oameni care se ceartă constant, dar care, cu fiecare replică tăioasă, se apropie tot mai mult unul de celălalt. E o formulă veche cât cinematograful romantic, dar când actorii au chimie reală, formula devine magie pură.
Exact asta oferă Dragoste cu preaviz, comedia romantică din 2002 cu Sandra Bullock și Hugh Grant în rolurile principale — doi actori care păreau născuți să joace împreună o poveste despre orgoliu, dependență emoțională mascată în relație profesională și, în cele din urmă, dragoste.
Lucy Kelson este genul de femeie pe care orice șef și-o dorește, dar pe care puțini știu s-o aprecieze: inteligentă, organizată, mereu cu o soluție la îndemână. George Wade, dezvoltatorul imobiliar milionar pentru care lucrează, a ajuns să depindă de ea pentru absolut tot — de la contracte importante până la alegerea cravatelor. Problema? Lucy nu mai vrea să fie femeia din umbră care rezolvă viața altcuiva în timp ce a ei stă pe loc.
Decizia ei de a demisiona pare simplă la început. Două săptămâni de preaviz, un nou început, libertate. Dar George, obișnuit să obțină tot ce vrea, nu e dispus să renunțe atât de ușor la persoana care i-a devenit, fără s-o recunoască, indispensabilă.
Ce urmează este un joc fin între orgoliu și vulnerabilitate, între independență și nevoia de a fi cu adevărat văzut de cineva. Regizat de Marc Lawrence, filmul mizează pe umor inteligent, dialoguri rapide și acea tensiune electrizantă specifică comediilor romantice de calitate din anii 2000 — genul de film pe care îl revezi cu plăcere, chiar și după douăzeci de ani, pentru că știe exact cum să te facă să crezi din nou în declarații de dragoste stângace, dar sincere. Azi e în Top 10 cele mai vizionate pe Netflix România.
