Oricine a văzut Ghostbusters (1984) își amintește scena de deschidere: parapsihologul Peter Venkman, interpretat de Bill Murray, administrează un test de percepție extrasenzorială unei studente cu zâmbetul larg și ochii sinceri — și e vizibil că testul e mai degrabă un pretext de flirt decât știință serioasă. Studenta aceea era Jennifer Runyon. Un rol mic, câteva minute pe ecran — dar atât de bine fixat în memoria colectivă a generației anilor ’80 încât numele ei a rămas legat pentru totdeauna de unul dintre cele mai iubite filme ale deceniului. Runyon a murit vineri, la 65 de ani, răpusă de cancer. Vestea a fost confirmată de prietena ei apropiată, actrița Erin Murphy, într-o postare pe Facebook: „A plecat după o scurtă luptă cu cancerul.” Nicio suferință prelungită anunțată public, nicio campanie de strângere de fonduri, nicio serie de postări despre boală — doar tăcere, și apoi vestea. Exact cum trăise și cariera: discret, fără zgomot, dar prezentă acolo unde conta.
Ghostbusters: două minute care au durat 40 de ani
Scena în care apare Jennifer Runyon durează poate două minute din cei 105 ai filmului. Și totuși e una dintre cele mai citate secvențe din întreaga franciză — tocmai pentru că Bill Murray e la apogeul farmecului său manipulator, iar Runyon joacă perfect contraponderea: o fată sinceră, ușor naivă, care nu realizează că e testată mai puțin pentru abilitățile paranormale și mai mult pentru răbdarea ei față de un profesor care flirtează față. Chimia dintre cei doi e instantanee și comică, iar Runyon o face să pară fără efort. E genul de performanță care dispare în statistici — prea scurtă pentru a fi nominalizată la ceva, prea bună pentru a fi uitată vreodată. Când în 2016 a apărut reboot-ul Ghostbusters cu distribuție feminină, și când în 2021 a venit Ghostbusters: Afterlife, nostalgicii au revăzut inevitabil originalul — și au revăzut-o și pe ea.
O carieră construită din roluri memorabile
Jennifer Runyon n-a fost niciodată un nume de primă pagină, dar a lăsat urme clare în cultura pop a anilor ’80. Tot în 1984, anul Ghostbusters, a debutat și în Screwballs — comedie cult pentru publicul tânăr al epocii, filmul care i-a consolidat imaginea de „fată de alături” simpatică și accesibilă. Anul următor a lucrat cu regizorul John Schlesinger într-un rol secundar în The Falcon and the Snowman (1985) — o dramă politică serioasă, complet diferită ca registru, care arăta că Runyon putea funcționa și în afara comediei. A jucat în primul sezon al serialului Charles in Charge și a preluat rolul lui Cindy Brady în A Very Brady Christmas (1988), alături de distribuția originală a celebrului serial The Brady Bunch — un gest de încredere din partea producătorilor, care alegeau să îi încredințeze un personaj deja iubit de public. Pe micul ecran a apărut în episoade din Quantum Leap, Murder She Wrote și Beverly Hills 90210, navigând fără probleme între genuri și formate.
Citiți și: Eric Dane, personajul serialului „Anatomia lui Grey”, a murit la 53 de ani
Alegerea de a dispărea
Ceea ce face povestea Jenniferr Runyon mai interesantă decât a multor colege de generație e finalul ei de carieră. În 2014, la 53 de ani, a decis să se retragă definitiv din actorie. Nu din cauza unui scandal, nu pentru că rolurile nu mai veneau — ci pentru că voia altceva. Și-a dedicat anii următori predării, lucrând cu tineri, departe de camere și de covoarele roșii. E o alegere pe care Hollywood-ul o face dificilă prin construcție — industria recompensează vizibilitatea și penalizează absența — dar Runyon a făcut-o oricum. A trăit ultimii unsprezece ani din viață ca profesor, nu ca vedetă. Când vestea morții ei a ajuns duminică pe rețelele sociale, reacțiile au venit din două direcții simultan: de la cei care o știau din Ghostbusters și de la cei care o știuseră ca om, în afara ecranului. Ambele categorii au spus același lucru — că le-a lipsit înainte să știe că le va lipsi.
