Nu e deloc o coincidență că Stigmata a revenit brusc pe Netflix. Nu e genul de film pe care să-l vezi ca să te relaxezi, nici un horror de consum rapid. E un film care lasă urme, care te pune pe gânduri, care scoate la iveală colțuri neașteptate ale minții. Tocmai această natură controversată și nerezolvată îl face atât de actual azi. Lansat în 1999, Stigmata reapare în catalog ca un fel de film blestemat: un thriller supranatural care atinge partea cea mai incomodă a credinței, conflictul dintre spiritualitatea autentică și puterea instituțională, spaima de ceea ce nu poate fi explicat sau controlat, cu o aromă aproape satanică. Iată tot ce trebuie să știi despre Stigmata: povestea, distribuția, temele, reacțiile criticii și de ce face acum ravagii pe Netflix.
Trailerul este la finalul articolului.
Info despre Stigmata
- Titlu original: Stigmata
- An: 1999
- Gen: horror supranatural, mister
- Regie: Rupert Wainwright
- Scenariu: Tom Lazarus, Rick Ramage
- Producție: Frank Mancuso Jr.
- Distribuție principală: Patricia Arquette, Gabriel Byrne, Jonathan Pryce, Nia Long, Rade Šerbedžija
- Distribuție (cinema): MGM Distribution Co. (SUA/Canada)
- Durată: 103 minute (1h 43m)
- Țări: Statele Unite, Mexic
- Limbi: engleză, portugheză, aramaică
- Imagine: Jeffrey L. Kimball
- Montaj: Michael R. Miller
- Muzică (credit principal): Billy Corgan, Mike Garson, Elia Cmiral
Povestea
Frankie Page este o tânără coafeză din Pittsburgh. Trăiește fără rădăcini, fără credință, fără un sentiment real de apartenență. Fumează, bea, evită orice discuție despre spiritualitate. Totul se schimbă când primește cadou un rozariu care a aparținut unui preot brazilian. Din acel moment, corpul ei devine scena unor fenomene inexplicabile: răni care apar din senin, crize violente, viziuni care o tulbură. Nu e doar durere fizică, ci o transformare profundă, care o aruncă într-un coșmar tot mai sufocant. Biserica Catolică intervine și trimite un preot iezuit să afle dacă Frankie suferă de o boală… sau dacă e vorba de ceva ce nu poate fi explicat de știință.
Distribuție și personaje
Inima filmului este Patricia Arquette, care oferă una dintre cele mai intense și dureroase interpretări din cariera sa. Personajul Frankie e fragilă, furioasă, înspăimântată, iar filmul nu ascunde nimic spectatorului când vine vorba de suferința ei. Alături de ea, Gabriel Byrne joacă iezuitul însărcinat cu ancheta, balansând subtil rațiunea și credința, și întruchipează conflictul interior al unui om nevoit să-și pună sub semnul întrebării toate convingerile. Jonathan Pryce, în rolul unui cardinal de la Vatican, e chipul rece și politic al instituției, iar restul distribuției contribuie la construirea unei lumi credibile, tensionate, dominate de o amenințare constantă.
Citește și ▶ Pe Netflix horror-ul gotic care te bântuie cu secrete demonice
Ce spun criticii
La lansare, Stigmata a împărțit radical criticii. Unii au criticat stilul excesiv și natura provocatoare, alții au lăudat curajul tematic și atmosfera neliniștitoare. În timp, filmul a fost reevaluat ca un thriller religios imperfect, dar puternic, care pune întrebări incomode și lasă o stare de disconfort ce persistă mult după genericul de final.
Vizual întunecat, uneori aproape claustrofobic, Stigmata construiește o atmosferă încărcată de tensiune și neliniște. Regia favorizează haosul, zgomotul, fractura, iar temele credinței, sacrificiului, tăcerii impuse și adevărului ascuns străbat întreaga poveste. Nu e un horror clasic: e un film care mai degrabă sădește îndoiala decât să arate groaza pe față.
Citește și ▶ Pe Netflix filmul „atât de înfricoșător” încât doar 1 din 100 de persoane îl termină.
Succesul de acum al filmului Stigmata nu e întâmplător. Într-o perioadă în care publicul e tot mai atras de povești întunecate, ambigue, care zdruncină certitudini morale și religioase, filmul lui Wainwright apasă pe o rană sensibilă. Nu oferă răspunsuri liniștitoare, nu ține spectatorul de mână: îl pune față în față cu îndoiala, contradicția, frica de o adevăr incomod. Pe social media e redescoperit ca un cult atipic, născut dintr-un cinema de final de mileniu mai curajos și mai neîmblânzit, comparat adesea cu titluri ca Exorcistul sau Omen, dar cu un aer mai modern, mai dur, mai provocator.
▶ VEZI PE NETFLIX