Adio Diane Ladd : „Eroina mea uimitoare și darul meu profund de a-mi fi mamă, Diane Ladd, a trecut în neființă alături de mine în această dimineață, la casa ei din Ojai, California”, a declarat Laura Dern, în vârstă de 58 de ani.
A murit la 89 de ani actrița americană de succes, una dintre cele mai recunoscute ale cinematografiei din a doua jumătate a secolului XX, de trei ori nominalizată la Oscar. Anunțul a fost făcut de fiica sa, actrița premiată cu Oscar Laura Dern, care a descris-o pe mama ei drept „un dar profund, cea mai mare dintre eroine”, povestind că a murit în casa familiei din Ojai, California.
Ladd nu a alergat niciodată după statutul de divă, ci după ceva mai rar: rolul interpretului capabil să dea viață unor femei contradictorii, rănite, sarcastice, niciodată îndulcite ca să placă publicului. Jocul ei nu era despre eleganță: era pur și simplu necesar. Hollywood-ul a considerat-o o forță laterală, dar esențială, o prezență care, chiar și în câteva minute, putea schimba echilibrul unui film.
Momentul de cotitură a venit în 1974 cu „Alice nu mai locuiește aici”, regizat de Martin Scorsese, unde era o chelneriță cu o personalitate tăioasă și ascuțită: nu un rol principal, dar suficient ca să cucerească Academia și să-i aducă prima nominalizare la Oscar. În același an a apărut în „Chinatown” de Roman Polanski, într-un rol mic, dar cu impact: o femeie ambiguă care îl introduce pe detectivul interpretat de Jack Nicholson în inima coruptă a poveștii.
Personajele lui Diane Ladd nu erau simbolice sau împăcate: erau vii, strâmbe, inconfortabile, fragile și feroce în același timp. Și tocmai de aceea, necesare.
Nominalizarea alături de fiica ei
A doua nominalizare a venit în 1990, cu „Suflet sălbatic” de David Lynch, unde a interpretat-o pe Marietta Fortune, o mamă obsesivă, grotescă și disperată: un personaj la limită, care în mâinile ei devenea deopotrivă ridicol și tragic, perfect adaptat universului distorsionat al regizorului. Un an mai târziu a fost din nou nominalizată, pentru „Rosa Scompiglio și iubiții ei”, în rolul unei matriarhe sudiste: filmul care a legat-o definitiv de fiica sa Laura Dern, formând prima pereche mamă-fiică nominalizată în același an la Oscar. Ladd nu a câștigat statueta, dar nici nu avea nevoie: era exemplul viu al unei actrițe care nu s-a lăsat niciodată redusă la un format.
Diane Ladd lasă moștenire Hollywoodului ceva rar: certitudinea că poți traversa sistemul fără să devii un produs, fără să-ți netezești colțurile, fără să te lași corectată de piață.Filmul nu i-a dat totul, dar ea a oferit ceva ce puțini reușesc să lase în urmă și acest ceva se numește autenticitate.