Cine ar fi crezut că, după un maraton de episoade pe Netflix, am putea ieși din fața ecranului mai puternici decât am intrat? Serialele TV nu sunt doar divertisment — ele ne ating într-un loc neașteptat: stima de sine. De ce, după ce petrecem ore bune absorbind povești fictive, ne simțim de parcă am cucerit lumea, deși am stat nemișcați pe canapea cu o pungă de popcorn? Dincolo de eroi, intrigi și emoții intense, se ascunde un fenomen subtil: serialele ne antrenează în tăcere încrederea în noi. Și efectele se văd mult mai departe de ecran, în conversații, decizii și chiar în felul în care ne percepem propriile lupte. Acel sentiment de satisfacție când apăsăm „Urmăriți episodul următor” ne însoțește mult timp după aceea.
În timpul unui maraton de Netflix, nu doar ochii noștri sunt captivi pe ecran — și creierul nostru trăiește un adevărat carusel emoțional. Serialele TV nu sunt simple povești care curg leneș în fața noastră; ele devin o experiență psihologică intensă, aproape hipnotică. De ce ajungem să devorăm sezoane întregi în câteva zile? Pentru că, dincolo de dorința de divertisment, căutăm instinctiv răspunsuri despre noi înșine. Fiecare episod, fiecare decizie a personajelor, fiecare moment de tensiune ne ține în priză nu doar pentru ce urmează, ci pentru ce ne dezvăluie despre cine suntem cu adevărat.
Puterea psihologică a maratonului Netflix
Vizionarea mai multor episoade consecutiv nu este doar o plăcere vinovată, ci un act cu repercusiuni psihologice reale, conform pianolaureescientifiche.it. În termeni neurobiologici, fiecare episod stimulează eliberarea de dopamină, „hormonul plăcerii”, alimentând un lanț de recompense care ne face să ne simțim activi și implicați. Este o participare activă și emoțională la construirea unei lumi narative. Astfel, binge-watching-ul devine o experiență transformatoare. Când ne simțim parte din poveste, dezvoltăm ceea ce psihologia numește identificare parasocială. Construim astfel o legătură emoțională cu personaje care par reale, chiar dacă știm rațional că nu sunt.
Citește și: Cea mai frumoasă poveste de dragoste din toate timpurile: Drama care oferă alinare celor care au nevoie de ea
Una e să preferi cea mai frumoasă poveste de dragoste din toate timpurile și alta să te uiți la un documentar despre dezastre aviatice. Dar la final puterea psihologică a maratonului Netflix e cam aceeași: mulți oameni simt un sentiment profund de tristețe și melancolie când serialul preferat se termină. Ne simțim triști și melancolici oricum, ca și cum un prieten constant în viața noastră devine brusc un străin îndepărtat. Acest lucru arată cât de mult poate contribui la stima de sine.
Citește și: „Adolescență coruptă” pe Netflix este un serial pe care toți adulții ar trebui să-l urmărească. „Te cred, ești fiul meu”
Nevoia noastră de apartenență
Maratoanele de seriale TV satisfac și nevoia noastră de apartenență. Discutarea unui final controversat, împărtășirea de teorii pe rețelele sociale, așteptarea cu nerăbdare a sezonului următor ne face să ne simțim parte dintr-o comunitate. Mai mult, un alt aspect fascinant este sentimentul de împlinire care vine din finalizarea unui sezon sau a unei serii întregi. Este ca o micro-sarcină finalizată, un obiectiv atins, iar creierul nostru o înregistrează ca atare. În cele din urmă, fiecare maraton este o mică rebeliune împotriva cerințelor continue ale vieții externe. Este un timp pe care ni-l luăm, un spațiu protejat în care ne putem pierde pentru a ne regăsi. Televiziunea devine astfel o terapie nedeclarată, o formă de auto-îngrijire emoțională care nu are nevoie de etichete pentru a fi eficientă.
Personajele din serial, ca prieteni de încredere
„Telespectatorii văd personajele din serial ca prieteni de încredere în ale căror vieți se simt parte și își doresc mai mult din ei”, explică Prof. Dr. Claus-Peter H. Ernst, Profesor de Sisteme Informaționale și Administrarea Afacerilor la Universitatea de Științe Aplicate din Frankfurt. O astfel de relație cu personajele fictive se dezvoltă mai ales atunci când publicul găsește paralele cu propria persoană. Sau când își amestecă viața cu cea a personajului din serie. Acest lucru duce la vizionare excesivă, vizionarea mai multor episoade dintr-o serie. Așa telespectatorii se simt acceptați și mai puțin singuri, așa că nu se pot opri din vizionarea unui anumit serial TV.