Roma, octombrie 2009. Stefano Cucchi are 31 de ani și șapte zile de trăit — fără să știe. Arestat pentru posesie de droguri într-o seară obișnuită, tânărul geometru roman intră în mașinăria instituțională a statului italian și nu mai iese în picioare. Pe propria piele — regizat de Alessio Cremonini, cu Alessandro Borghi într-o prestație care a redefinit standardele actoriei italiene contemporane — urmărește acele șapte zile cu o precizie și o onestitate care nu lasă loc de respiro.
Fără dramatizări. Fără muzică menită să îți spună ce să simți. Doar un om care se degradează în fața ta, cadru după cadru, în timp ce instituțiile îl plimbă dintr-un birou în altul și nimeni nu pune întrebarea care trebuia pusă. Unul dintre cele mai importante filme italiene ale ultimului deceniu — și unul dintre cele mai greu de uitat. Vezi și ► 6 filme de pe Netflix inspirate din povești reale (unele de-a dreptul incredibile). Selecția noastră
- Titlu original: Sulla mia pelle
- Titlu internațional: On My Skin: The Last Seven Days of Stefano Cucchi
- Durată: 100 de minute
- Gen: Dramă, Biografic
- Țară de producție: Italia
- Limbă originală: Italiană
- An lansare: 2018
- Regie: Alessio Cremonini
- Distribuție principală: Alessandro Borghi, Jasmine Trinca, Max Tortora, Milvia Marigliano
- Producție: Cinemaundici, Lucky Red – Distribuție Netflix Original
Povestea
Filmul nu inventează nimic. Urmărește cronologic, zi după zi, ultima săptămână din viața lui Stefano Cucchi — de la arestare până la capătul pe care familia lui nu l-a putut opri, deși a încercat din toate puterile.Povestea se desfășoară pe trei planuri simultane care nu se întâlnesc niciodată acolo unde ar trebui. Stefano — plimbat dintr-o instituție în alta, din secția de poliție la tribunal, din tribunal la spital, din spital la închisoare — devine tot mai vizibil deteriorat fizic la fiecare transfer. Familia bate la uși care nu se deschid, cere informații care nu vin, încearcă să îl vadă și se lovește de un sistem care funcționează perfect ca sistem și eșuează complet ca instituție umană. Iar birocrația — medicii, gardienii, judecătorii, funcționarii — își vede de treabă, completează formulare, respectă proceduri și nu ridică privirea.
Alessio Cremonini filmează totul fără nicio înfrumusețare. Nu există muzică dramatică, nu există monologuri cathartice, nu există momentul în care sistemul își recunoaște greșeala. Există doar Alessandro Borghi — slab 18 kilograme pentru acest rol — și degradarea lui lentă, documentată cu o răceală care doare mai tare decât orice scenă de impact direct. Pe propria piele nu îți spune ce să simți. Îți arată ce s-a întâmplat și te lasă singur cu asta — exact cum a fost lăsat și Stefano.
Distribuția principală din Pe propria piele
Alessandro Borghi oferă una dintre cele mai remarcabile interpretări ale carierei sale: slăbit și transformat fizic, transmite perfect fragilitatea și demnitatea lui Stefano Cucchi. Jasmine Trinca este sora Ilaria, care devine vocea publică, neobosită, a cazului. Cei doi joacă împreună și în Supersex și în Supereroi, tot pe Netflix. Max Tortora și Milvia Marigliano sunt părinții lui Stefano, personaje dureroase și incredibil de umane. Fiecare personaj adaugă profunzime și autenticitate unei povești care rămâne vie în memoria colectivă.
Citește și: Un caz real zguduitor de crimă pasională al anilor ’50 renaște pe Netflix într-o dramă tulburătoare
Recenzia noastră
Pe propria piele este un film dramatic care nu face compromisuri, nici cu spectatorul, nici cu instituțiile prezentate. Cremonini optează pentru o regie sobră, minimalistă, aproape ca un documentar, care sporește impactul poveștii. Tocmai datorită acestei rigori morale și narative, considerăm că este un film necesar, o transformare a cinematografiei într-un act civic.
Povestea adevărată
Stefano Cucchi a existat. A murit pe 22 octombrie 2009, la spitalul Sandro Pertini din Roma, la șase zile după arestare. Avea 31 de ani și cântărea 37 de kilograme. Cazul său a devenit unul dintre cele mai dureroase și mai lungi bătălii judiciare din istoria recentă a Italiei. Familia Cucchi — în special sora sa, Ilaria — a refuzat să accepte versiunea oficială și a luptat ani întregi pentru adevăr, într-un proces care a durat mai mult de un deceniu. În 2019, la zece ani de la moartea lui Stefano, cinci carabinieri au fost condamnați pentru ucidere cu premeditare. Alți ofițeri au primit condamnări pentru că au încercat să ascundă adevărul și să falsifice probele.
Alessio Cremonini a reconstruit ultimele șapte zile ale lui Stefano pe baza actelor oficiale, dosarelor medicale și mărturiilor din proces — rămânând deliberat aproape de realitate, fără să adauge nimic care să dramatizeze ceea ce era deja, în sine, de nesuportat. Filmul a apărut în 2018, înainte de verdictul final, și a jucat un rol real în menținerea atenției publice asupra cazului. Pe propria piele nu este o reconstituire ficțională care se inspiră din realitate. Este realitatea, pusă pe ecran cu exactitatea unui dosar judiciar și cu umanitatea pe care dosarele judiciare nu o pot conține.
Îți explicăm de ce merită să îl vezi. Pentru că e genul de film după care nu mai poți spune că nu știai.
Nu e un film pe care îl „vizionezi”. E un film pe care îl trăiești — și din care ieși altfel decât ai intrat. Nu mai furios, nu mai trist, ci cu o înțelegere concretă, viscerală, a ceea ce se poate întâmpla când un om intră în contact cu un sistem care funcționează perfect pe hârtie și eșuează complet în realitate.
Alessandro Borghi a slăbit 18 kilograme pentru acest rol. Nu ca exercițiu actoricesc, ci ca act de respect față de un om real. Și se vede — în fiecare cadru, în fiecare privire, în felul în care Stefano devine tot mai mic pe ecran în timp ce instituțiile din jurul lui rămân la fel de mari și de indiferente. E una dintre cele mai complete și mai curajoase prestații din cinematografia europeană recentă. Dar dincolo de performanță, Pe propria piele merită văzut pentru că Ilaria Cucchi a luptat zece ani ca povestea fratelui ei să nu fie uitată. Pentru că cinci oameni au fost condamnați. Pentru că adevărul a ieșit la suprafață — greu, târziu, cu prețul unui deceniu de durere. Și pentru că filmele ca acesta sunt parte din motivul pentru care uneori, în cele din urmă, iese.
Îl găsești pe Netflix. Durează 100 de minute. Rămâne mult mai mult.
► Vezi Pe propria piele pe Netflix
