Clasamentul celor mai vizionate filme din prima parte a acestui an dat publicității recent de Netflix a scos la iveală chiar pe locul 1 un titlu neașteptat: Back in Action, un exemplu care demonstrează cum o combinație între vedete iubite (Cameron Diaz și Jamie Foxx) , conţinut relaxant ideal pentru fani („casual viewing”) plus mare vizibilitate poate eclipsa calitatea critică. Succesul Înapoi în acțiune nu demonstrează că filmul e bun (și nici invers), ci altceva: că răspunde unei cereri reale de divertisment ușor, confortabil și accesibil – exact genul de film care “arde” rapid în topuri. Dar din punct de vedere psihologic, care este explicația?
Psihologia explică: oamenii sunt în mod instinctiv atrași de stimuli noi sau ambigui – un impuls care psihologia contemporană numește „curiozitate”, definită ca motivația de a rezolva incertitudini și de a umple goluri informaționale. În context cinematografic, trailer-ele enigmatice, premisele vii și temele tabu (ex: crime, supranatural, dileme morale) declanșează „curiozitate morbidă” – un fenomen psihologic ce explică succesul genurilor horror ori criminale. Spectatorii, conștienți sau nu, aleg conținut care oferă o doză controlată de mister sau disconfort – o regulă exploatată de industria filmului prin mixuri de promisiuni și enigme vizuale, amplificând așteptările înainte de lansare.
Există un mod în care așteptările inițiale modelează înțelegerea narativă
Teoriile clasice din psihologia cognitivă despre percepție (bottom‑up vs. top‑down) explică modul în care așteptările inițiale modelează înțelegerea narativă. Spectatorii intră într-o sală sau se așează în fața televizorului cu un bagaj de experiențe, preferințe și prejudecăți – ceea ce psihologia numește „expoziție selectivă” și „confirmation bias” (tendință cognitivă ce îi determină pe oameni să caute, să interpreteze și să-și amintească informațiile în moduri care le confirmă credințele sau ipotezele preexistente, ignorând sau minimizând în același timp dovezile contrare). Cu alte cuvinte , este tendința de a vedea ceea ce vrei să vezi.
Astfel, ceea ce confirmă propria viziune e amplificat, iar materialul inconfortabil sau surprinzător este respins sau reinterpretat. De aceea, trailer-ele bine calibrate și criticile pre-lansare modelează intens percepția de calitate, influențând modul în care publicul rezonează cu filmul – nu doar prin informație, ci prin structurarea așteptării cognitive.
Citește și: Pe Netflix 7 filme psihologice pline de mister – Te vor răscoli!
Alegem filme pentru satisfacerea unor nevoi emoționale
După incursiunea inițială, filmul devine un catalizator pentru introspecție și identificare – un proces psihologic fundamental în reflecția asupra sinelui. Media psychology folosește cadrul „uses and gratifications” pentru a arăta că spectatorii nu consumă pasiv, ci aleg filme pentru satisfacerea unor nevoi emoționale: catharsis, validare, evaluare a propriei identități. Acest lucru rezonează cu modelul „looking glass self” din sociologie–psihologie, conform căruia oamenii își conturează imaginea de sine în oglinda percepției sociale. Astfel, filmele cu un puternic impact psihologic devin spații de confruntare internă, comparare de valori (de la victime/salvatori la dileme etice) și reconstrucție identitară, îmbogățind experiența emoțională și cognitivă cu învățăminte personale.